În perioada 16 – 18 noiembrie 2018 liderii celor 32 de sindicate afiliate Federației Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor, s-au întâlnit pentru a pregăti acțiunile viitoare, sub patronajul președintelui Cartel Alfa, domnul Bogdan Hossu.

Această prezentare necesită JavaScript.

Prezentarea problematicii interne și a proiectelor FSANP o putem vizualiza la link-ul de mai sus. Domnul Bodgdan Hossu a răspuns întrebărilor celor prezenți în ceea ce privește evoluția modificărilor legislative ale L62/2001 – legea dialogului social și a intervențiilor Cartel Alfa la nivelul organizațiilor internaționale în domeniu (ILO, CSI), după o pledoarie la educație civică și responsabilitate.

D-l Daniel Vasile Gliga, de la Sindicatul UNIREA Târgu-Mureș a fost și el prezent și a ținut să ne mulțumească tuturor pentru gestul nostru. A fost un moment emoționant, mai ales că, în acest caz,  solidaritatea umană există și mai înseamnă ceva.

 

 

Într-o peliculă cu Sebastian Papaiani era o scenă în care un cuplu de hoți acționau în tandem: în timp ce unul distrăgea atenția trecătorilor, arătându-le o bicicletă roșie la balconul de la etajul 10 al blocului de vis-a-vis, celălalt își băga adânc mâna în buzunarele fraierilor care cătau la biclă, cu gura căscată.

E un deja vu, pentru că așa fac și guvernanții: în timp ce ni se promit pensii și salarii mari și teme false gen indiferendum, alții ne bagă mâna în buget. Nu ne mai obosim cu ceea ce ar vrea Vasilka să ne aburească, această marmotă eșuată pe post de prim-mamifer politic.

Nu mai insistăm nici asupra celui care a născut în cazne OG13, pentru că azi s-a dat în stambă nasol.

Un efect nedorit l-a avut însă gestul acestui cretin în presa străină: EU Corruption Report Gets the Middle Finger in Romania.

Iată votul de ieri din Parlamentul European:

Adică de vină pentru votul de ieri, ar fi chiar guvernarea de rahat, iar nu cum băsmea Vasilka, c-ar fi vinovați Iohannis, sau Soros. În acea rezoluție chiar desprea asta este vorba, despre siluirea justiției în beneficiul infractorilor, de către ultimele curve virgine din politică.

 

Acest articol s-a dorit a fi destinat ca lectură de weekend. Sunt două episoade care fac parte din experiența umană, o incursiune în timp, din viitor către trecut, apoi din prezent către viitor.

Pentru început, vom prezenta una din realizările unei românce. Scriitoarea Ioana Pârvulescua fost distinsă cu Premiul pentru Literatură al Uniunii Europene pentru povestirea scurtă „O voce”, dedicată și având drept personaj principal pe Monica Lovinescu.

De la Viena s-a anunțat astăzi că scriitoarea Ioana Pârvulescu a fost distinsă cu Premiul pentru Literatură al Uniunii Europene, la categoria Premiul Profesioniștilor, pentru povestirea scurtă „O Voce”. Distincția a fost acordată în cadrul concursului literar „O poveste europeană: Câștigătorii premiului de Literatură al UE scriu Europa”. La concurs au participat 36 de autori din 26 de țări, premiile fiind acordate pentru mai multe categorii: Premiul Public, Premiul Profesionist, Premiul parlamentarilor și Mențiunea specială pentru moștenire culturală.

Evenimentul a fost organizat în cooperare cu Președinția austriacă a Consiliului Uniunii Europene, sub patronajul Parlamentului European, iar ceremonia de premiere s-a desfășurat în Palatul Belvedere la Viena.

Prezentarea lucrării aici:

Al doilea episod este un fragment din Gravity (2013). O pledoarie pentru empatie și solidaritate umană, de sacrificiu și prețuire a momentelor care, în condiții normale, ar trece neobservate. Acțiunea se petrece în spațiu, unde, în urma unei coliziuni, din nava bază reușesc să se salveze doar doi astronauți.

Unul din ei se sacrifică pentru celălalt, care reușește să se întoarcă pe Terra, încărcat cu o experiență unică. O experiență în care solidaritatea și spiritul de sacrificiu fac diferența dintre viață și moarte.

Exclus acest fenomen printre unii dintre pământeni. Ăia care umblă ipocrit cu valize pline cu gogoși prin parlament și pentru care viitorul înseamnă furtul total și scăpatul de pușcărie, iar trecutul înseamnă negare, renegare și mistificare.

Aici – Rezoluția Parlamentului European

În loc de concluzii:

Primul caz ne amintește de perioada comunistă, în care se asculta postul de radio Europa liberă. La cele două ore de transmisie pe zi, ale TVR, postul de radio Europa liberă era o alternativă, o deschidere către altceva. Captivi în comunism, oamenii sperau către libertate.

Al doilea caz, e simptomatic. Ryan Stone, costumată în echipamentul Lt. Demidov, de pe stația Soiuz, caută să ia legătura cu NASA. Ceva similitudini? Captiv în spațiu, astronautul vrea doar să ajungă acasă. E destulă libertate în spațiu, dar și multe grade sub minus.

S-ar fi putut intitula Singur printre cretini, dar ar fi nedrept, pentru că întrece cu mult în prostie pe foștii colegi într-ale actului managerial de la Guadalcanal.

Ca simbolistică, pare a fi compoziția icon Singur între patru pereți, creația primară, stângace și frustă a primului mandat de executare.

În ultimele zile de activitate, Frone a găsit cu cale să mai cace un recurs, împotriva unei acțiuni în justiție promovate de către un subordonat nemulțumit de evaluarea profesională.

Și cum prostia e anevoie de îndreptat, chiar proverbială, a mai trecut o vreme până ce recursul a fost respins ca nefondat. Singura nedumerire care mai planează în atmosferă ar fi Cum mama dracului a ajuns ăsta director?

Și când te gândești că avea planuri mari, expuse cu emfază la primul contact cu sindicatul, precum că ar vrea nu un mandat de director, ci două.

Acum, că a trecut în Cartea neagră a sistemului penitenciar, a mai rămas ca alții să repare stricăciunile produse de această creatură care s-a crezut director cam vreun an jumate. Probabil continuă să viseze mai departe, cine știe, de data asta, printre ai lui.