Sindicatul Național SINPEN 2016 Constanța

Pare incredibil, dar fenomenul merită să fie studiat de către cercetători, poate va aduce puțină lumină în mințile manageriale de la Poarta Albă.

Este cunoscut că sectorul financiar e în colaps, este lipsă de personal, s-au mai și pensionat de curând ceva angajați. Ce face directorul în situația asta? Nimic. Pardon, e gratulat cu 50% la salariu, dar noi nu credem în bârfe. Bârfe potrivit cărora relația dumnealui cu conducerea ANP ar fi una de genul naș-fin.

Cu toate că pe perioada pandemiei, domnul director putea face angajări, potrivit legislației, n-a făcut-o, sectorul financiar devenind un carnagiu pentru unii angajați, aceștia fiind supuși la presiuni pentru a prelua alte atribuții în condiții cel puțin suspecte, ori a efectua operațiuni pe baza unor acte cu miros de fals.

Situația creată a fost supusă unei medieri, sperându-se o rezolvare pe cale amiabilă. S-au mirat și ANP-ul, explicația găsită pentru „rotirea cadrelor” din sectorul financiar de la Poarta Albă fiind una de genul „o să fii mutat pentru că iți faci treaba”.

Să înțelegem că dacă într-un sector de activitate, treaba a funcționat, trebuie să căutăm cu obstinație să-l punem pe butuci? Se justifică hărțuirea psihologică la locul de muncă, pentru satisfacerea unor interese meschine?

P: S:

I se pare cuiva faptul că investirea de resurse materiale și umane într-un sector (zootehnic), reprezintă o bătaie de joc în cheltuirea banului public?

Au fost cazuri și în rândul polițiștilor care și-au exprimat părerile pe Facebook, sacrilegiu care le-a adus câte o sancțiune disciplinară. Nu putea rămâne mai prejos nici comisia de disciplină de la Poarta Albă, care a sancționat un angajat pentru un mesaj pus pe grupul de WhatsApp al sindicatului din care face parte.

Diferența constă că în social media, unele profiluri sunt publice, altele nu. Acel grup de WhatsApp era pentru membrii sindicatului, destinat exclusiv membrilor de sindicat.

Cu toate că au fost invocate în apărare art. 131 al. (2) din Legea 62/2011 privind dialogul social, art. 46 alin. (2) din Acordul colectiv privind raporturile de serviciu la nivelul grupului de unități, art. 30 din Constituția României, comisia de disciplină nu a motivat de ce a respins aceste apărări și nici nu reiese în nici un fel controlul legalității emiterii deciziei de sancționare.

Ca să ne mai destindem puțin, până ce instanța de judecată își va spune cuvântul, redăm mai jos o secvență care-l are ca protagonist pe R. Jewell, film făcut după un caz real. Se întâmplă și la case mai mari, unde la mansardă sunt ceva probleme.

Update:

Conform unor studii, coloniile de furnici sunt descrise uneori ca super-organism deoarece furnicile par a opera ca o entitate unificată, lucrând împreună pentru a susține colonia.

Tot pe principiul ăsta se pare că lucrează și membrii comisiei de disciplină, gândind la unison, chiar dacă unii apar pe perioada audierilor, și alții semnează, în unanimitate, referatul final cu propunere de sancționare.

Gândesc cu capul lor, se presupune, și acționează în beneficiul pușcăriei de pe strada … Coloniilor. Numai că, spre deosebire de furnici, gândesc prost.

Unde-i găsiți, domnule director? Ies de sub pietre după ploaie, iar dvs. îi întrebați dacă vor să fie membrii în comisia de disciplină? Reprezintă modele de integritate? Merită sporul la salariu pentru activitatea depusă la comisie?

Nu vi se pare că se consumă resurse și se pierde timp în mod deliberat pentru hărțuirea membrilor de sindicat?

 

1 Mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii.

În mentalul colectiv comunist însă, apărea termenul de om al muncii, cu trimitere explicită în manualele școlare de atunci la zidar, miner, tractorist, siderurgist, medic, învățător/profesor. Nu apar acolo termeni ca activist, milițian, nici securist. Nici cimpanzeu cu grade.

Dreptul la muncă presupune însă și un ansamblu de drepturi și obligații corelative, printre care și dreptul la o remunerație corespunzătoare muncii depuse. Angajatul mai are dreptul, printre altele și la sănătate și securitate în muncă. Să vedem cam câte parale face legislația specifică în cazurile de mai jos.

Sporul TBC

Încă din luna martie 2020 angajați ai Penitenciarului Poarta Albă au solicitat plata sporului TBC, lucru care nu a fost pus în practică până în prezent, întrucât nu a existat nici un interes din partea conducerii ca angajații să beneficieze de acest spor.

Era foarte simplu de monitorizat situația. Deținutul confirmat cu afecțiunea TBC a fost plimbat în mai multe camere, ulterior acestea fiind supuse măsurii carantinei, indiferent de faptul că pacientul 0 fusese transferat.

Trebuia văzut cine din cadrul personalului a luat contact cu deținutul în cauză, pe ce perioadă, după aia să se fi întrunit CSSM, trimisă documentația la ANP și pus în plată sporul TBC. Din răspunsul ANP, rezultă că nu s-a înaintat nimic către Direcția medicală din ANP, restul nu mai contează.

Aici avem două componente de nesimțire: una, din partea conducerii de la Poarta Albă, pentru că nu a finalizat procedura, cealaltă, din partea ANP, pentru că nu a dispus un control referitor la situația în sine, pentru a vedea cine se face răspunzător:

Distanțare socială pe perioada pandemiei

În cele din urmă, Covidel a pătruns timid și la Poarta Albă. Cam cu o lună în urmă, (30 martie) o parte din angajații de la Poarta Albă au cerut separarea pe timpul transportului de angajații de la spitalul penitenciar, întrucât  Penitenciarul Spital Constanta – Poarta Albă are în cadrul unei secții special destinate deținuți aflați în perioada de carantină, care au fost extrădați din zone cu risc epidemiologic crescut – COVID-19.

Ce măsuri s-au luat? Transportul, tot la grămadă, criteriul fiind cel al apartenenței la sectorul unde angajații celor două unități lucrează (cei de la administrativ circulă împreună, la fel și cei de la operativ). Solicitarea noastră către ANP, de data asta, a căutat să fie cât mai explicită:

Să sperăm că ANP va reacționa pozitiv de această dată și va dovedi că angajații nu sunt pe post de cobai, supuși în mod deliberat la riscuri inutile. Vor demonstra înțelegere și umanism. Vom înțelege și noi de ce abecedarul comunist e perimat sau nu.

A venit pe lume într-o iesle, dar, cu toate astea, a avut un scop, o misiune. A călătorit pe un măgar, vremurile nu aveau atunci posibilități economice, nu exista Mercedes S Class. A făcut minuni, pe urmă s-a sacrificat pentru omenire. Înțelegând prin asta Calea, Adevărul și Viața. Biblic. A reînviat apoi, spre biruința creștinătății.

E neclar însă un lucru. Dacă interesele economice, ori politice ar cere-o, probabil că omenirea l-ar crucifica din nou. Paradigma celor 30 de arginți încă subzistă, o demonstrează și anomaliile aduse în viața recentă de către molima SARS-CoviD-19.

Tocmai de aceea acest mesaj s-a dorit a fi diferit față de impersonalul gen Fie ca lumina…

Să avem deci, cu toții un Paște fericit! Hristos a înviat!