Sindicatul Național SINPEN 2016 Constanța

După război, se-arată multe. Apar diverse teorii ale conspirației (laboratoare născătoare de viruși), scenarite (interese oculte care urmăresc îmbogățirea de pe urma pandemiei). Din păcate nu ne ajută cu nimic acum, după cum și statul este depășit la momentul de față ca să facă față situației de criză.

Acum se descoperă că nu mai sunt stocuri de materiale sanitare și de protecție, care lipsesc de pe vremea ultimei epidemii EBOLA, adică de ani buni. Tot acum se descoperă că sistemul medical e în colaps și nu se poate asigura un circuit sanitar pentru prevenirea răspândirii virusului ucigaș printre personalul medical și nu numai.

Tot acum se vede și lipsa de civism, de educație și inconștiența a unor cetățeni care cred că lor nu li se poate întâmpla nimic. Se vede și incompetența instituțiilor publice responsabile cu gestionarea situației, prin lipsa materialelor de igienă (unor membri ai grupei de intervenție nu li s-au distribuit măști, pe motiv că au . . .  cagule, iar primul set de mănuși au fost din acelea de plastic, pe motiv că „p-astea le-am primit”).

Statul încearcă totuși să limiteze dezastrul prin măsuri de genul ordonanțelor militare. „Aștept ordonanțele dumneavoastră” – o replică celebră din Cel mai iubit dintre pământeni , replică ce i-a adus personajului ceva ani de pușcărie. A rămas în izolare până la moartea lui Iosif Visarionovici Stalin, și când a ajuns acasă, a găsit o cu totul altă lume.

Valori răsturnate, poliția gândirii, incompetența la butoane. Parc-a fost ieri. În vremuri tulburi, e posibil orice.

Mai jos, ultima ordonanță, și un model de declarație care poate fi completată în câmpurile respective, de pe calculator sau de pe telefonul mobil (cu Office suite pro). Să respectăm, așadar,  regulile și să ne informăm din surse oficiale.

Să ne spălăm bine pe mâini și să nu avem mintea ocupată cu scenarite și teorii de tot felul. Pentru spălat pe creier, există A3. De evitat deplasările inutile, iar cele justificate, pe bază de declarație și cu actul de identitate.

 

 

 

 

 

Sentimentul de mândrie națională e unul înălțător. Dar, ca orice român care se respectă în vremea CoV-19, mai este câte unul care trăiește în universul lui paralel, la Kuala Lumpur, de exemplu, în viața reală funcționând, mai mult sau mai puțin performant, ca șef la secția exterioară.

În nebunia generală, unii golesc magazinele, alții umblă cu punga pe cap, timp în care, temerarul nostru personaj, umblă cu mândria națională la vedere, prin UK. Ne cerem scuze pentru că nu l-am felicitat de ziua lui, dar presupunem că din motive de roaming, nu prea era disponibil.

Regretăm că la întoarcerea din concediu, a intrat într-o perioadă de izolare, dar e mai bine pentru el și pentru colegii de la secția Valu; colegi pe care-i vizita în control, dar fără tichet de control, ori îi verifica pe agenții rezerve la camera de repaus, să vază dacă nu cumva dorm, ori fac vreun goblen.

Presupunem că, în neînfricarea sa vis-à-vis de temutul CoV-19, nu era total părăsit de simțul datoriei; probabil că dădea sfaturi și indicații prețioase subordonaților, despre cum ar trebui să se protejeze, prin respectarea regulilor de igienă, de lângă malul Tamisei, din cabina telefonică.

Și nu, noi nu credem în ruptul capului, că pe cererea sa de concediu apărea ca localitate unde urma să se deplaseze, alta decât Londra (Doamne-ferește, doar nu era să scrie Oradea!). Și nici nu apreciem ironiile din comentarii, precum că ar fi semănat acea cabină telefonică cu o izoletă, dar pe verticală. Nu. Cabina e cabină, țăranul, tot țăran.

În căutare de soluții în lupta cu SARS-CoV-2 (noul coronavirus responsabil pentru Covid-19), ANP ne ajută cu măsuri bune: suspendarea transferurilor deținuților între penitenciare și telemunca, alternând cu concedii, recuperări ori învoiri plătite.

Am fi vrut totuși să se găsească și soluții pentru deșteptarea din somnul cel de moarte al conducerii de la Poarta Albă, poate se hotărăsc în cele din urmă să distribuie dezinfectanți pentru angajați. Un recent sondaj de opinie ne arată că angajatorul nu a distribuit decât măști și mănuși, iar clorul și spirtul din păcate nu prea ajută în situația de față.

Ajută în schimb mutarea celor  ~ 200 t de gunoi din curtea pușcăriei, mai bine mai târziu decât niciodată.

Un exemplu de rea-voință, ca să nu-i spunem altfel, ar fi efectuarea de percheziții la ieșirea din serviciu, fără asigurarea materialelor adecvate de igienă. Eficiență maximă: două oale, trei sârme, un reșou improvizat. Plus expunerea gratuită a personalului și a deținuților la o posibilă contaminare.

Un alt exemplu de rea-voință ar fi preocupările înalte ale unui șef de tură, care, în afară de a da testări psihologice supraveghetorilor la tura de noapte, mai nou controlează rezervele la camera de repaus, ca să vadă dacă se doarme.

La tura de zi, e mai ocupat: sesizează pe supraveghetorul care nu fusese sancționat pentru 2 kile de cartofi, găsiți într-un tomberon. Cine știe, poate-i iese acum, doar n-o rămâne cu onoarea nereperată.

Deocamdată încheiem aici micul nostru slalom printre contagiune și alte mizerii.

 

Nu mai este o noutate, suntem în plină desfășurare a evenimentelor privind modul în care autoritățile gestionează situația în războiul cu noua specie de coronavirus. Cum va reuși să facă asta, rămâne de văzut, din declarațiile domnului cu chelie, aflat la butoanele ISU, rezultând că actualele izolete și costume utilizate cu ocazia intervențiilor sunt achiziționate de pe vremea EBOLA și așteptăm altele.

Domnul cu chelie a mai dat rateuri: cazurile Apuseni, Techirghiol, sistemul 112 cu probleme în cazul Caracal, ca să nu mai vorbim de căratul persoanelor arse cu paleții în cazul #Colectiv. Suntem, deci pe „mâini bune”.

Ne-ar interesa părerea dumneavoastră în legătură această zbatere a autorităților pentru binele public, cu precădere la locul dumneavoastră de muncă. Mai jos, avem un:

Sondaj de opinie

În contextul epidemic actual (Covid-19), care ar trebui să fie acum prioritatea „0” ?