Diagnostic: scârba față de penitenciare

c3

Potrivit unui comunicat de presă al FSANP:

„Ministrul Toader ramane o problema in plus si in 2018

2017 a fost un an ratat pentru sistemul penitenciar. A inceput cu episodul “Noaptea ca hotii”, cel care ar fi putut rezolva rapid problema in sensul gratierii cu tinta si al eliminarii motivelor pentru asa un efort politic, si s-a incheiat cu “Pacea de la Penitenciarul Vaslui”, moment in care ministrul a mai facut o promisiune de care nu s-a tinut: plata datoriilor catre personalul din penitenciare, cele peste 1 milion de ore suplimentare nerecuperate in 2 ani.

2017 a fost si anul promisiunilor neonorate. Dupa 6 luni de mandat si de discutii pur teoretice despre sistemul penitenciar l-am determinat pe ministrul Justitiei sa coboare de la catedra si sa viziteze primul penitenciar. Atunci, pe fondul protestelor angajatilor din penitenciare, i-am propus ministrului si o lista cu 12 solutii pentru problemele din penitenciare pe care a si promis, la o discutie ulterioara, ca le va pune in practica, intr-o forma sau alta.

In realitate, insa, niciuna dintre aceste promisiuni nu a fost respectata. Nici macar din greseala.

1. Esec managerial. Pentru ca sistemul penitenciar nu poate fi gestionat in regim de fara frecventa, am cerut sa fie desemnat un secretar de stat care sa aiba delegata competenta de a gestiona sistemul penitenciar si proiectul de modernizare a acestuia. Ministrul si-a asumat conducerea si asta explica lipsa totala de rezultate.

2. Lipsa de comunicare. Am cerut ministrului Justitiei ca dialogul pe tema problemelor din penitenciare sa nu fie doar o operatiune conjuncturala de relatie cu mass-media sub amenintarea protestelor. A promis intalniri lunare si si-a asumat un calendar pentru punerea in aplicare a solutiilor dispuse de catre primul-ministru. Nu s-a tinut de cuvant.

3. Aservire prin imputernicire. Pentru ca institutia imputernicirii era deja abuzata, am solicitat ministrului justitiei sa dispuna modificarea procedurilor concurs si urgentarea ocuparii functiilor vacante de management superior din sistemul penitenciar. A inteles rapid ca un director numit prin concurs e un director independent si a blocat toate concursurile pentru aceste functii, numind imputerniciti pentru cate 3 – 6 luni.

4. Blocarea investitiilor. Am propus punerea in practica a obligatiilor asumate de Guvernul Romaniei si demararea planului de investitii aprobat in 2016 si finantat cu peste 800 de milioane de euro pana in 2022 cu scopul de a moderniza sistemul penitenciar. In schimb, bugetul penitenciarelor a fost redus cu peste 30 de milioane de Euro, echivalentul construirii unui penitenciar nou sau al modernizarii a peste 11.000 de locuri de cazare.

5. Subfinantarea penitenciarelor. Pentru ca imbunatatirea conditiilor din penitenciare depinde de un program de finantare coerent, am cerut suplimentarea bugetului penitenciarelor cu sumele necesare realizarii acestui obiectiv. Nu s-a intamplat, dimpotriva s-a mai incercat o reducere a finantarii cu peste 65 de milioane de lei, pe care ministrul Justitiei a sustinut-o entuziast si la care s-a renuntat in ultimul moment.

6. Criza de personal. In pofida situatiei de evidenta criza, angajarile in sistemul penitenciar au fost blocate de catre ministrul justitiei care a tinut luni bune la sertar propunerile in acest sens si a refuzat sa sustina in fata Guvernului aceste initiative, desi – in ultimii 2 ani – 1 angajat din 4 a parasit sistemul penitenciar si, in acest context, se inregistreaza milioane de ore suplimentare, din care peste 1 milion nerecuperate si neplatite.

7. Dezorganizarea penitenciarelor. Avand in vedere ca de mai bine de 8 ani, statele de functii si organigramele penitenciarelor n-au mai fost modificate pentru a fi adaptate nevoilor operative, am solicitat ministrului justitiei sa asigure suplimentarea acestor state de la 15.000 la 20.041 de functii, conform standardelor. Dupa luni de tergiversari, am obtinut suplimentarea cu 1.000 de functii, insa acestea nu au fost finantate niciodata, iar concursurile au fost blocate.

8. Legislatie blocata. Cu exceptia proiectelor care prevedeau beneficii pentru detinuti, practic toate celelalte acte normative necesare bunei functionari a sistemului penitenciar au fost fie intarziate nepermis, fie blocate de catre ministrul Justitiei. Un exemplu in acest sens il constituie aprobarea in noaptea premergatoare punerii in aplicare a regulamentelor necesare implementarii recursului compensatoriu, fapt ce a dus la extrem de multe erori.

9. Lipsa de reprezentare. Am solicitat ministrului Justitiei sa apere si sa promoveze drepturile si interesele personalului din penitenciare la nivelul Guvernului dar si in relatia cu alte institutii. Nu numai ca n-a facut-o dar si-a permis chiar sa actioneze impotriva angajatilor, prin incercarea de a promova aplicarea unor proceduri disciplinare care sa inlature practic orice posibilitate de reactie a personalui din penitenciare.

10. Discriminari salariale. Prin aprobarea cu intarziere a unor regulamente interne si prin lipsa de implicare la nivel guvernamental, personalul a fost privat de unele drepturi salariale, desi a lucrat in conditiile care presupun acordarea acestor drepturi. Asfel, sporul pentru serviciul de continuitate nu a fost acordat angajatillor din penitenciare, dupa cum nu a fost acordate nici compensatiile pentru lucrul cu detinuti cu afectiuni psihice, urmand ca acestea sa fie recuperate in instanta.

11. Discriminari la pensionare. Pensiile personalului din penitenciare au fost reduse cu aproape 30% incepand cu 15 septembrie, iar ministrul Justitiei n-a schitat niciun gest in sprijinul celor care si-au sacrificat o viata pentru a lucra cu detinuti. A mai promis ministrul c-o sa rezolve si problema personalului civil, care si-a pierdut grupa de munca desi lucreaza in aceleasi conditii. Am ramas cu promisiunea.

12. Statutul personalului, in asteptare. De-a lungul timpului am incercat o modernizare a ceea ce in prezent se numeste “Statutul functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare”. Chiar si acest demers, care nu presupune resurse financiare suplimentare, a fost intarziat si blocat prin tot felul de tertipuri.

Merita amintita si lipsa de reactie in sensul aplicarii legii in legatura cu reclamatiile referitoare la favorizarea detinutilor-vip de la Penitenciarul Poarta Alba. Ministrul Justitiei a refuzat sa dispuna mausuri pentru sanctionarea celor vinovati. E drept ca i-a vizitat pe acestia din urma si, dupa ce a discutat cu amintitele VIP-uri, i-a certat pe judecatorii care nu-i pun rapid in libertate.

2017 a fost, asadar, un an ratat pentru modernizarea sistemului penitenciar si un an al promisiunilor neonorate. Pentru aceste motive, 2018 va fi anul protestelor personalului din penitenciare”.

Concluzia nu poate fi decât una: Gargamel resimte o scârbă profundă față de penitenciare.

Anunțuri