Sindromul Iuda. Dilema celor 30 de arginți

Judas

30 de arginți, Iuda. 30. Asta a fost înțelegerea dintre noi.” – Caiaphas

Da.” – Judas

De-a lungul timpului, a existat întotdeauna un interes. Și un preț al trădării. Iuda s-a vândut pentru 30 de arginți. De atunci, urmașii lui s-au vândut pentru un carnet de partid, pentru funcții sau privilegii.

Conștiința lor, măsurată în bani, funcții sau privilegii (nu lipsesc nici sindicaliștii galbeni din ecuație) a fost o constantă în peisajul mioritic, mai ales acum, când asistăm la o restaurație comunistă la nivel decizional.

Diverse personaje, care ocupă funcții înalte în stat, nu numai că, în marea lor majoritate, nu au pregătirea necesară exercitării unei demnități publice, dar fac adesea dovada clară a apartenenței la fenomenul denumit analfabetism funcțional.

Chiar și în cazul ministrului justiției, unde aservirea justiției de și pentru infractori, pare a fi scopul în sine, minciuna instituționalizată funcționează din plin și e pompată pe Facebook.

Nu știm dacă Tutorel T își va face vreodată vreo auto(i)evaluare, însă, oricum, posteritatea îl va reține ca imaginea pură a imposturii și servilismului, a deturnării justiției de la locul și rolul ei.

De l-ar fi cunoscut, Iuda nu ar mai fi avut niciodată dilema celor 30 de arginți.

Mai jos, rețeta unei înscenări judiciare, din vremea lui Pilat din Pont.