Unsul lui Dumnezeu

unsul lui Dumnezeu

Vosganian. Varujan Vosganian. Unsul lui Dumnezeu ca deputat. Om politic în Camera deputaților și actor în viața de zi cu zi. A jucat în două superproducții: „Lacrimi și mir” și „Nu ne putem salva pe rând”.

În prima superproducție, juca rolul logofătului Guzganian, care fură prins cu ocaua mică; dar, după ce logofătul a glăsuit printre lacrimi și s-a uns … cu mir, ăilalți dregători i-au ascultat ruga și l-au salvat de ocna ce i se pregătise pentru păcatele sale lumești.

În a doua superproducțiune, a jucat rolul unui șef de clan mafiot  – Bossganian, care a scăpat de un caz RICO tot cu ajutorul altor actori de același calibru.

Mai nou, interesele imobiliare ale unor potentați din Iași, care vedeau numa` bună locația așezământului de penitență Iași pentru a fi rasă și pentru a însămânța acolo un mare MOL, îl îndreptățiră pe boss-ul de la Bucale să trimeață lui Gargamel o misivă, la care și primiră un răspuns mintenaș, mânat de urgența speței.

Rapid, ca votul pe Codul Penal, pe care-l harakiriră în folos personal, pentru a scăpa de roluri rușinoase pe scena vieții comunitare. Numai parteneriatul public-privat, această ultimă curvă virgină în materia revigorării sistemului penitenciar vetust, ne-ar mai putea povesti ceva despre soarta ocnei de la Iași.

 

 

Ajutor umanitar

money

Într-o „țară condusă de derbedei și de țoape” – (Andrei Pleșu ne povestește mai multe la radio RFI), îndrăznim să cerem un ajutor financiar pentru colegul nostru Trăistaru Bogdan-Claudiu, care a suferit un prejudiciu financiar de ~ 4500 de lei ca urmare a faptului că angajatorul a decis să-i schimbe programul de muncă în mod abuziv.

E drept că într-o țară în care tupeul devine o virtute, ajutorul cerut poate să nu încapă pe agenda de priorități a unor factori de decizie. Prioritare ar fi angoasele unui derbedeu cu mustață:

Şeful PSD, Liviu Dragnea, a declarat miercuri că ştie ce-l aşteaptă, numai că el nu vrea să plece <<ca prostul din această viaţă şi din această funcţie>>. Întrebat ce ar trebui să înţelegem din afirmaţiile preşedintelui Camerei Deputaţilor, Andrei Pleşu a răspuns: <<Faptul că s-a enervat un pic e pentru mine o veste bună, pentru că prea are un surâs placid şi şmecher pe faţă de câte ori i se pun întrebări. Pe de altă parte, e puţin ridicol acest brusc lansaj spre metafizică: <<nu vreau să plec ca prostul din această viaţă>>. Asta depinde numai de el. Dacă-l ţin puterile, n-are decât să se deştepte. Dacă nu, tot aşa se va întâmpla, cum se teme”.

Până una-alta, angajatului i se datorează și niște cheltuieli de judecată.