Simpozion – Nichita Stănescu


Ieri s-au împlinit 36 de ani de la moartea marelui poet Nichita Stănescu, poet căruia  i-au fost recunoscute mereu marile merite în explozia poeziei românești contemporane. Dorim, așadar să demarăm un simpozion „Nichita Stănescu” la nivelul organizației noastre sindicate, în memoria regretatului poet.

N Stanescu

Asta pentru că avem în rândul nostru și amatori de artă, poezie. Poate se va mai schimba și percepția publică despre categoria noastră socio-profesională, potrivit căreia am fi doar niște gardieni ori torționari, lipsiți de sentimente și mânați de instincte primare.

Redăm mai jos una din poeziile care au fost recitate la simpozion, cu regretul că, deși inițial invitații noștri (doi agenți de la poliția Medgidia) își anunțaseră participarea, în final chestiuni legate de serviciu i-au chemat la datorie. Le-o dedicăm.

Acasă – Nichita Stănescu

Acasa mea e într-un cuvânt
gândit de altul.
Acasa mea e într-un sărut
pe care l-am gândit
în alți doi adolescenți.
Acasa mea este înlăuntrul
săgeții trase înspre zeu de geți.
Acasa mea e gândul ce-l gândești
spre mine.
Acasa mea e numele ce-l am
și mi-l rostești.
Acasa mea e un cuvânt,
un prieten și o curvă.

Fugind din timpul care trece,
ah, timp, bordel al vieții mele!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.