Bilanț – 2019. Partea nevăzută din iceberg


iceberg

Invitația

Conform invitației primite, la 22 ianuarie (ora 1000) a avut loc Bilanțul activității pe anul 2019 la Penitenciarul Constanța-Poarta Albă.

Imprimată frumos pe un carton de calitate, dar cu numele sindicatului scris greșit, invitația ar fi fost numai bună de pus în ramă. Poate la anul ce va să vină, dar oricum, intenția e cea care contează.

Sala

Ora 1000. Sala aproape plină, urmărește cu interes un material de prezentare prin videoproiecție, unde rula în buclă realizările Serviciului de reintegrare socială. Preț de vreo 20 de minute, s-au perindat pe ecran deținuți participanți la tot felul de activități, concursuri, bursa locurilor de muncă, Î P S Theodosie-NUP.

Intro

Directorul penitenciarului face o prezentare frumoasă, aproape ca la Globurile de Aur, a invitaților care reprezentau instituțiile partenere: ISU, SRI, Curtea de Apel Constanța, Judecătoria Medgidia, etc. Cifrele au fost în mai mică măsură prezente, ca alte dăți, în discursul domnului director privind activitatea pe anul 2019. După asta a dat cuvântul directorilor adjuncți, care la rândul lor au prezentat realizările din domeniul dumnealor de activitate, plus directorii de la Spitalul Penitenciar Poarta Albă și Complexul Flamingo.

Au urmat ceilalți invitați care au fost onorați de a fi prezenți la bilanț și care au apreciat buna colaborare cu penitenciarul.

Coțofană și cioara vopsită

Domnul director general adjunct Coțofană a luat la rândul său cuvântul, lăudând activitatea bună a unității noastre, obținute cu trudă și migală, în condiții de lipsă a personalului, în sectorul operativ, financiar și nu numai.

La care se adaugă și perspectiva acutizării lipsei de personal prin pensionările care urmează anul acesta, mulți dintre angajați încadrându-se pentru pensionare la limită de vârstă, și nu neapărat zvonisticii propagate de către unele organizații sindicale.

Rezultatele bune obținute sunt datorită faptului că majoritatea angajaților au cumul de atribuții, domnule Coțofană, cu fișe ale postului supraîncărcate pentru a suplini lipsa colegilor care s-au pensionat.

O jumătate de adevăr reprezintă calea către mistificare, domnule Coțofană. Realizările sunt partea vizibilă a icebergului. Partea nevăzută, reprezintă realizările personalului, în condiții de stress și de abuzuri. Așadar, nu mai umblați cu cioara vopsită, domnule Coțofană.

Nerespectarea  dreptului la apărare

Avem angajați care, deși sunt supraîncărcați su sarcini de serviciu și care muncesc în condiții nu tocmai bune, sunt luați de noi și aduși în fața comisiei de disciplină dacă greșesc, domnule Coțofană. Avem un exemplu chiar, de angajat căruia nu i s-a respectat dreptul la apărare, domnule Coțofană, reprezentantul sindicatului fiind invitat de către președintele comisiei să părăsească sala.

Un șef de tură abuziv

Ce părere ați avea dacă v-am spune că un șef de tură are preocupări, altele decât cele din fișa postului, domnule Coțofană? A dat testări psihologice subordonaților din supraveghere, în timpul serviciului, ca să vadă rezistența la stress a acestora. Crește asta performanța profesională? Din raportul de control de anul trecut a mai rezultat că la secția exterioară nu au fost planificate rezerve în pază. Incorect, au fost planificate pentru posturile de supraveghere, deși regulamentul spune că destinația este pentru posturile de pază.

„Mi-ai dat-o, ți-am dat-o”

Asta a fost replica unui deținut nereceptiv la un capac tovărășesc, gratulând supraveghetorul („incapabil să gestioneze” printre altele, legea hoțească și pumnii deținutului) – cu o fractură de piramidă nazală. Domnul Coțofană a redat-o textual, nefiind foarte convins dacă asta ar putea fi vreun ultraj.

Nu stabileai dumneata dacă era ultraj sau nu, domnule Coțofană. Și nici nu ajută prea mult dacă generalizăm, concluzia fiind că supraveghetorii nu știu să gestioneze situația și de-aia apar incidentele.

Sindicatele

Cele două organizații sindicale au fost prezente, cu toate astea, nu au fost neapărat la nivelul partenerilor instituționali, poate nu sunt percepute nici măcar la nivel de parteneri sociali de dialog. Altfel nu ne explicăm de ce nu li s-a cerut o opinie, o propunere sau o critică subtilă.

În situația asta, o vom face în rândurile care urmează, prezentând doar o parte din ceea ce ascunde sub apă un aisberg:

Susținere

Suntem de acord că audierea prin videoconferință e mai mult decât utilă din motive financiare și de securitate. Poate mai e de umblat un pic la legislație, pentru că refuzăm să credem că vreun angajat i-ar sugera vreunui deținut că videoconferința ține doar de comisiile rogatorii la nivel de state membre UE, nici că i-ar afecta dreptul la apărare, grefă.

Suntem de acord cu achiziționarea de mijloace de transport pentru angajați, actualmente unii alintându-le sicrie pe roți. Nu susținem ideea că ar trebui să procedăm (via Coțofană) ca la Jilava, pe principul dincolo era mai ieftin.

Susținem parteneriatul și dialogul social și, dacă ne mai invitați la vreun bilanț, întrebați-ne ce păreri, propuneri sau eventuale critici aducem. Nu suntem piese de mobilier, și nici nu ne obligă nimeni să vedem doar ce e la vedere din iceberg.

Gunoi  menajer

Cică ar fi în cantități suficiente pentru a umple vreo două-trei tiruri, și că e neridicat de prin octombrie-noiembrie 2019, dar, nu-i așa, puțea dacă zicea cineva ceva de asta, tocmai la bilanț.

Acces separat pentru personal

Cu toate că noul sector vizită ar fi definitivat, mai lipsește amenajarea unei că de acces separate de cea a personalului, cu beneficii evidente pentru fluidizarea accesului.

Realizări

Avem și noi iubitori de sport. Anul trecut, a fost chiar o competiție regională, Sala sporturilor din Medgidia, și o colaborare instituțională (vizita reprezentantei sindicatelor din penitenciarele din Republica Moldova). Ne-ar fi plăcut să ne vedem și noi în materialul de prezentare.

Drepturi câștigate în instanță, tergiversate. Plăți incomplete și derizorii

E vorba despre niște „nelămuriri”. Sperăm la îndreptarea situației și refacerea calculelor și punerea în plată a sumelor restante. Ce era de plată apărea în motivarea instanței, nu și integral în dispozitivul D 788. Cererea de clarificare a fost deja tranșată. Nu intrăm în amănunte, n-am vrea să provocăm contorsiuni neuronale pe tema neînțelegerii unui text dintr-o hotărâre, redactată în limba română.

Ar suna prost, de genul „Mi-ai dat-o, ți-am dat-o” și ar fi păcat.

 

Apel umanitar


Aseară, între localitățile Poarta Albă și Murfatlar a avut loc un grav accident de circulație, de la care avem și un filmuleț postat pe rețelele de socializare. Din păcate fratele și soția unui coleg de serviciu (Diaconu Victor) de la Penitenciarul Poarta Albă sunt în prezent în stare gravă și este nevoie de sânge pentru perfuzie.

Mâine, de la 0730, doritorii se pot prezenta la Centrul Regional de Transfuzii Sanguine, Strada Nicolae Iorga 85, Constanța.

Diaconu Victor și Diaconu Cristina se află internați la Spitalul Județean Constanța.

UPDATE: Soții Diaconu au fost transferați la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca -București. Mulțumim persoanelor din Brăila care au donat sânge.

Portocale stricate – meniu special de Crăciun


la Plataresti

Nu e cazul să vă impacientați, pentru că nu discutăm despre meniul de Crăciun al deținuților, popularizat pe rețelele de socializare. E vorba despre mizeria, corupția și lipsa de umanism a angajaților de la Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică Plătăreşti, judeţul Călăraşi, unde bolnavii sunt hrăniţi cu pâine înmuiată în apă, margarină şi mezeluri.

Centrul a fost amendat cu 7.600 de lei de inspectorii DSP, care au constatat nereguli privind condiţiile igienico-sanitare şi privind alimentaţia.

După ce ne mai revenisem puțin după inițiativa legislativă potrivit căreia, deținuții vor avea totuși, obligativitatea să mai și muncească, nu numai să beneficieze de efectele „recursului compensatoriu”, vedem cum în așa-zisul centru de recuperare există un singur duș și o toaletă turcească pentru 50 de persoane. Plus achiziții de la o firmă de catering din maramureșean și cartofi achiziționați cu 3,29 lei, deși puteau fi luați direct de la producător cu 1,20 lei.

Cu un tupeu fantastic, managerul „centrului de recuperare” îi spune jurnalistului la un moment dat că „nu e chiar așa un dezastru cum spuneți dumneavoastră”, iar mai apoi – „și mie îmi tremură sufletul” – probabil de grija bolnavilor de acolo, în niciun caz de frica de a nu rata vreun contract de achiziție cu dedicație, ca să-și mențină funcția.