ANP a promovat în ultimul timp diverse programe prin care așa-numitele grupuri interdisciplinare vor gestiona, de exemplu, prevenirea corupției în sistem, implementarea unor corecții la aplicația de pontaje și salarizare, și, nu în ultimul rând, elaborarea de acte normative.
Considerăm că ar fi util și un program anti-tembelism, în special pentru unii șefi/șefi de tură de la secția exterioară Valu lui Traian. Mai jos vom arăta succint câteva din cele ce se petrec în timpul serviciului unora dintre șefi/șefi de tură luați de val, pe care ANP le poate lua și ca studiu de caz.
Avem câteva tipologii milițienistice care ar putea sta la loc de cinste în formol la Antipa, lângă organul gândirii răposatului Terente.
Boss-ul. Electrocutat în străfundurile conștiinței sale profesionale, apare, fără tichet de control, direct din lanul de porumb. Vede un deținut acolo unde nu trebuia să fie dacă ar fi avut grijă să modifice la timp unul sau mai multe carnete ale postului. Dispune sesizarea comisiei de disciplină pentru doi agenți.
Gurile rele spun că s-ar fi putut sesiza comisia și împotriva Boss-ului pentru hărțuirea unei tinere domnișoare ofițer, dar, nu-i așa, parcă ești un pic mai agresiv cu subordonații, după ce dai chix cu avansurile în timpul serviciului.
Nimiculescu-l. Nici acesta nu vede deținutul-vip, care trece pe lângă el. Nu sesizează comisia de disciplină pentru deținut, în schimb face sesizări supraveghetorilor. De ce să fie sancționat tocmai deținutul care primea pachet de la rudele lui Borcea, pentru îndestularea fostului șofer de pe mașina cu butelii? Nu mai bine să fie sancționați aiurea angajații?
Lionel-ul. Ăsta are o problemă, să zicem, cu cartofii. Și, uuuulterior, cu faptul că sesizarea unui supraveghetor, pe motiv de 2 kg de cartofi, nu i-a ieșit. Face alergie la noțiunea de pachetar și purcede la luat declarații. Auzul lui fin e violat deontologic, și nu „tolerează el așa ceva”. Scârtz.
În fapt de seară, revine în forță și dă „testări” supraveghetorilor. Dintr-alea care încep cu „Îți este frică de întuneric?” sau „Izbucnești în plâns des dacă ești supărat?”. Cică vrea să știe el care ar fi rezistența la stress a supraveghetorilor, și se transformă în brațul lung al examinatorilor de la medicina muncii.
Luat la întrebări, susține că acele „testări” (multiplicate se pare la tura de seară, la cabinetul medical, acolo unde, altădată, relația sa dintre intestine și porțelanul WC-ului din cabinet au dus noțiunea horror la un nivel superior), deci acele „testări” sunt opționale și că i-ar folosi lui, ca material ajutător, la o facultate de (para)psihologie unde cică ar fi student.
Ce spuneți, domnule director general, ne puteți ajuta cu un program anti–tembelism? Sau poate, dacă veți considera că tipologiile descrise mai sus, sunt valoroase, nu le-ați putea exporta în tot sistemul, cu titulari cu tot?
