Iubirea e un lucru foarte mare

tanta & costel

Așa și este. Este un sentiment nobil, uman, care leagă doi îndrăgostiți, exact ca în sceneta celebră „Tanța și Costel”. Mai departe vom expune tot o poveste de dragoste, dintre un mahăr din anepeu, să-i zicem MD, și o subalternă, intitulată GB.

Nu se cunoaște din datele expuse în scrisoarea primită la redacție (cu titlul de Manifest, și frumos timbrată cu o păsărică), dacă e dragoste adevărată sau un simplu amor ghebos de pârnaie, ca multe alte amantlâcuri care se mai înfiripă prin instituțiile statului, avându-i ca protagoniști pe funcționari publici, slujbași la stat.

Cert este că autorul scrisorii este intrigat și contrariat de calitățile manageriale ale mahărului anepist:

s1

…și nu numai, pentru că vorba aia: unde dragoste nu e, nimic nu e:

s2

Încă nu cunoaștem dacă în cerul gurii e chiar negru, însă negreala de pe suflet e certă și constatată în mod personal, de către o serie de angajați. Angajați care nu regretă ambulanța neagră care l-au răpit pe prostul sistemului, Frone și despre care se aude că se indreaptă către Bucale, pe „autostrada Soarelui”.

Unsul lui Dumnezeu

unsul lui Dumnezeu

Vosganian. Varujan Vosganian. Unsul lui Dumnezeu ca deputat. Om politic în Camera deputaților și actor în viața de zi cu zi. A jucat în două superproducții: „Lacrimi și mir” și „Nu ne putem salva pe rând”.

În prima superproducție, juca rolul logofătului Guzganian, care fură prins cu ocaua mică; dar, după ce logofătul a glăsuit printre lacrimi și s-a uns … cu mir, ăilalți dregători i-au ascultat ruga și l-au salvat de ocna ce i se pregătise pentru păcatele sale lumești.

În a doua superproducțiune, a jucat rolul unui șef de clan mafiot  – Bossganian, care a scăpat de un caz RICO tot cu ajutorul altor actori de același calibru.

Mai nou, interesele imobiliare ale unor potentați din Iași, care vedeau numa` bună locația așezământului de penitență Iași pentru a fi rasă și pentru a însămânța acolo un mare MOL, îl îndreptățiră pe boss-ul de la Bucale să trimeață lui Gargamel o misivă, la care și primiră un răspuns mintenaș, mânat de urgența speței.

Rapid, ca votul pe Codul Penal, pe care-l harakiriră în folos personal, pentru a scăpa de roluri rușinoase pe scena vieții comunitare. Numai parteneriatul public-privat, această ultimă curvă virgină în materia revigorării sistemului penitenciar vetust, ne-ar mai putea povesti ceva despre soarta ocnei de la Iași.

 

 

Ajutor umanitar

money

Într-o „țară condusă de derbedei și de țoape” – (Andrei Pleșu ne povestește mai multe la radio RFI), îndrăznim să cerem un ajutor financiar pentru colegul nostru Trăistaru Bogdan-Claudiu, care a suferit un prejudiciu financiar de ~ 4500 de lei ca urmare a faptului că angajatorul a decis să-i schimbe programul de muncă în mod abuziv.

E drept că într-o țară în care tupeul devine o virtute, ajutorul cerut poate să nu încapă pe agenda de priorități a unor factori de decizie. Prioritare ar fi angoasele unui derbedeu cu mustață:

Şeful PSD, Liviu Dragnea, a declarat miercuri că ştie ce-l aşteaptă, numai că el nu vrea să plece <<ca prostul din această viaţă şi din această funcţie>>. Întrebat ce ar trebui să înţelegem din afirmaţiile preşedintelui Camerei Deputaţilor, Andrei Pleşu a răspuns: <<Faptul că s-a enervat un pic e pentru mine o veste bună, pentru că prea are un surâs placid şi şmecher pe faţă de câte ori i se pun întrebări. Pe de altă parte, e puţin ridicol acest brusc lansaj spre metafizică: <<nu vreau să plec ca prostul din această viaţă>>. Asta depinde numai de el. Dacă-l ţin puterile, n-are decât să se deştepte. Dacă nu, tot aşa se va întâmpla, cum se teme”.

Până una-alta, angajatului i se datorează și niște cheltuieli de judecată.

 

 

 

Cod roșu de hoție

cr

Decesul tânărului care nu a beneficiat de transplant de plămâni este consecința unui abuz sau a unei neglijente a celor care au împiedicat transferul lui străinătate. Din cauza PSD, nu va răspunde nimeni pentru tragedia acestui om.

Liviu Dragnea le cere iertare infractorilor, lui Calin Farcaș nu ii va cere nimeni scuze si nu ii va face nimeni dreptate” – ziare.com

 

România devine țara hoției fără niciun risc. Asta legalizează de fapt modificările aduse de PSD-ALDE Codurilor Penale. PSD este incapabil să apere aceste modificări altfel decât printr-un punctaj de minciuni grosiere. Cea dintâi este că aceste modificări nu ar face decât să adapteze Codurile la deciziile CCR. Fals! Nu se potrivește nici numeric, nici pe fond.

Pe fond, cele mai multe și mai grave dintre modificări nu au nicio legătură cu deciziile CCR. De exemplu:

CCR nu a impus ca denunțarea luării de mită și a traficului de influență să nu mai reprezinte cauza de nepedepsire dacă de la fapta a trecut mai mult de un an.

– CCR nu a impus ca traficul de influenta sa fie pedepsit doar daca intervenția pe lângă funcționar are loc in mod efectiv, nu doar daca ea e promisa după cum e acum

CCR nu a impus scoaterea abuzului in serviciu din competenta DNA

– În privința abuzului in serviciu, CCR nu a impus decât două modificări: introducerea unui prag valoric al prejudiciului și încălcarea care provoacă prejudiciul să fie a unei legi sau ordonanțe. Tot restul, infinit mai toxic decât aceste aspecte, nu a fost cerut de CCR. Curtea nu a condiționat existenta infracțiunii de existenta unui folos doar pentru sine și pentru rude de maxim gradul al II-lea. CCR nu a impus reducerea pedepsei. CCR nu a cerut ca atribuțiile de serviciu încălcate să fie expres prevăzute de lege, nu de contractul de muncă, de exemplu.

CCR nu a impus rescrierea definiției grupului infracțional organizat astfel încât el să nu mai poată exista în practică.

– CCR nu a impus ca pentru spălare de bani să nu mai existe confiscare extinsă.

– CCR nu a impus ca urmărirea penală in rem să nu poată dura mai mult de un an.

– CCR nu a impus ca achitarea în primă instanță să fie definitivă în absența unor probe noi.

– CCR nici măcar nu a fost sesizată în privința infracțiunii de mărturie mincinoasă, acum, practic, dezincriminată.

– CCR nu a impus ca victima și agresorul să stea față in față în timpul urmăririi penale.

Și multe, multe altele decise de PSD-ALDE.

Un alt argument mincinos este numărul mare de achitări din ultima vreme. Cele mai multe, imensa majoritate, adică toate achitările pentru acuzația de abuz in serviciu, reprezintă consecința directa a deciziilor CCR.

Însăși existenta lor dovedește ca aceste decizii se aplicau deja, deci încălcările de hotărâri de guvern, regulamente, contracte, ordine de ministru, adică încălcările de legislație secundară și mai jos deveniseră legale. Cu ele în mână deja se putea fura liniștit, deci nu era nicio urgență modificarea Codului Penal.

De exemplu, Gabriel Oprea și Tiberiu Nițu au scppat de urmarire penală în dosarul coloanelor oficiale pentru că incalcat a fost Codul Rutier care e hotărâre de guvern, deci incălcarea nu mai putea fi abuz.”