Gânduri bune pentru toată lumea, în zi de mare sărbătoare a creștinătății. Vă urăm tuturor Paște fericit alături de familie, cunoscuți sau prieteni. S-auzim numai de bine!
Mai vino seara pe la noi, Ionele, dragă ….
Piesa Ioanei Radu – Mai vino seara pe la noi, era una dintre preferințele deținuților de la Tulcea. Îl așteptau pe Ionele ca pe un cireș copt, ca să le aducă, (precum capra cu trei iezi, cea purtătoare de lapte-n țâțe și mălăieș în călcăieș), diverse produse de telefonie mobilă, obiecte de mare căutare la pușcărie.
Numai că, pentru nea` Ionele, comisar pe statul de plată, dar lup paznic la oi în viața reală, micul trafic luară sfârșit, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul teritorial Constanța îi puseră gând rău și mi-l cam arestuiră pentru 24 de ore.
Altcumva, nea` Ionele poate beneficia de condiții bune în arest, din păcate nu știm dacă asemănătoare ca la IPJ Alba. De unde se poate deduce că, în situațiile în care angajați unui penitenciar, fac percheziție într-alt penitenciar, acolo se petrece ceva nasol.
Pentru că pot apărea întrebări incomode din partea deținuților, în cazul în care figuri cunoscute i-ar percheziționa: „Ce faci, bre, aseară mi l-ai adus și-acum mi-l iei”? Adică acolo unde conducerea doarme pe ea și nu e în stare să stopeze fenomenul, iar cretinii din ANP tot dau cu împuterniciri în specimene gen nea` Ionele.
Roza Vânturilor (gândurilor)
Roza vânturilor este reprezentarea grafică a frecvenței vântului pe cele opt direcții cardinale și intercardinale, într-un anumit punct sau într-o anumită zonă de pe un teritoriu – Wikipedia. Are legătură cu punctele cardinale și cu realitatea din teren, afară de faptul în care suflă tare alizeul prin creierii unui tânăr împuternicit la pază, la Puerta Blanca.
Deși femeile ar fi, potrivit unor studii, campioane la vânturi, tânărul nostru vrea cu tot dinadinsul să ne demonstreze că nu e chiar așa, chiar din documentele (3___4/14.02.2019) care stabilesc atribuțiile agenților care fac misiuni de pază, prin posturile denumite foișoare.
Îndatoriri generale
Aflăm așadar că genții, iau în primire oarece dotări și au obligația de a descoperii oarece. Că nu părăsesc postul până nu este schimbat de șeful de tură și nici nu vorbesc cu nimeni decât în prezența acestuia. Că uzul de armă s-ar face numai în situații extreme, după ce s-au folosit celelalte mijloace (ce-i drept, lipsește metoda bolovanul – aruncatul cu bolovani în câinii care latră la deținuții care vor să evadeze), mijloace gen folosirea forței sau lovitură cu patul armei.
Îndatoriri specifice
Acum e-acum. P3 cică e la intersecția S-V a LD, care de fapt e SD, mama lui de concept. Deși n-are voie să vorbească cu nimeni în afară de șeful de tură, se subordonează și șefului de schimb, comunicând cu acesta prin semne, probabil.
P5 ține legătura de vedere cu P5 și P8, adică cu el însuși și peste alde P6-P7 și se subordonează șefului de tură (e în stare de dușmănie cu șeful de tură, prin atribuții). P11, acela de la stradă, ține legătura cu P8 și P11, păzind pușcăria pe latura de … N, la S păzind Maica Tereza. P10 asigură paza pe S și V, cu E n-are nicio treabă.
P5 face paza…. unei secții … care de fapt s-ar putea să fie sectorul zoo. Pe lângă fractura de logică și cea la adresa limbii materne, avem neplăcuta misiune de a invita la reflecție ANP când va analiza oportunitatea unei noi împuterniciri a șefului (tânăr, și care „cunoaște legea”) de la pușcăria prin care DJ228 desparte LD de SD.
When Pigs Have Wings
Acțiunea din When Pigs Have Wings se petrece în fâșia Gaza, un loc destul de disputat și frământat de orgolii și răzbunări armate. Treaba e că big-ul, animal spurcat și neplăcut profetului, dă bătăi de cap unui pescar ghinionist, cu casa transformată în avanpost militar, pescar ajuns volens-noles traficant de spermă. Iar big-ul – purtător de vestă cu explozibil artizanal.
Din Gaza, la o aruncătură de băț, mai precis la Puerta Blanca, când un ofițer ajunge șef de tură, le comite pe măsura puținei sale capacități manageriale. Luăm de acolo și ducem dincolo, un bambilici al resurselor umane, pe principiul că n-avem alții de unde. O echilibristică păguboasă, dar tacit acceptată. Materializarea lașității sindicatelor vândute, incapabile să iasă în stradă și să-și ceară drepturile.
Cînd porcii au veste cu explozibili, prind aripi. Când unii șefi de tură ignoră legislația, devin batroni. Granița e subțire uneori. Agentul refuză o dispoziție nelegală. Motivează asta în scris, dar pe BATRON nu-l interesează, nici dispoziție scrisă nu-i dă. Îi spune să plece acasă, pur și simplu, ba chiar îl consideră civil, mai zice și ceva despre parchet.
