Abuzuri la Poarta Albă tranșate în instanță

spor

    Sporul de studii superioare, acordat discriminatoriu, a fost soluționat recent la Tribunalul Constanța – Hotarâre 494/2017 09.03.2017.

    Cu sumele bănești, pe care conducerea penitenciarului s-a scremut din greu să le recupereze, însă nu de la cei vinovați, s-a rezolvat tot în justiție – Hotarâre 609/2017 24.03.2017.

    Deși nu sunt definitive, cele două soluții, probabil nu unice la nivel de administrație penitenciară, arată rigor motis-ul managerial.

    Cu toate că printr-o adresă de răspuns, conducerea de la Poarta Albă ne dă asigurări că nu există salariați care să nu fi beneficiat de prevederile HG 1/2017, lucrurile nu stau chiar așa.

    Chiar și-așa, invităm la puțină reflexiune pe factorii de decizie, de oriunde ar fi ei.

Despre universul etern al prostiei

   prostia

     Wikipedia ne dezvăluie câteva din tainele prostiei eterne, în viziunea lui Carlo Maria CipollaThe Basic Laws of Human Stupidity.

     Redăm mai jos quintesența prostiei umane, văzută de un blogger.

    „Prima lege a prostiei – Omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară.
    Sună ca o banalitate și un snobism șters, dar viața ne dovedește contrariul. Oricât de mult nu ați aprecia pe cineva, vă veți ciocni de următoarea situație: omul care arăta deștept și rational se adeverește a fi un idot nemaiîntâlnit. Proștii apar întotdeauna în cele mai nepotrivite locuri și la cel mai nepotrivit moment, ca să dea toate planurile peste cap.

    A doua lege a prostiei – Probabilitatea ca un om să fie prost nu depinde de alte calități ale sale.
     Ani de observări și experimente m-au adus la concluzia că oamenii nu sunt deopotrivă: unii sunt proști, alții nu, și acestă calitate este de la natură și nu depinde de factorii culturali. Omul este prost așa cum este roșcat sau are grupa I de sânge. Așa s-a născut – după voința Celui de Sus, dacă vreți.
     Educația nu are nimic în comun cu probabilitatea de a avea un anumit număr de proști în societate.         

    Acest lucru a fost dovedit de nenumărate experimente în universități, pe cinci categorii: studenți, lucrători de birou, personal de serviciu, personal din administrație și profesori.       Când am analizat grupul personalului slab calificat, numărul proștilor s-a dovedit a fi mai mare, ceea ce mă și așteptam (Prima lege) și dădeam vina pe condiția socială, sărăcie, izolare, educație insuficientă. Dar, mergând mai departe pe scara socială, același raport l-am văzut printre lucrătorii cu muncă de birou și studenți.
     Și mai impresionant a fost să se constate aceleași cifre și printre profesori – nu contează că am luat profesori din provincie sau din universități: același procentaj dintre profesori s-au dovedit a fi proști. Am fost atât de uimit de rezultate, încât am hotărât să fac experimentul și pe elita intelectuală, a laureaților premiilor Nobel. Rezultatul a confirmat super-puterea naturii: același număr de laureați au fost proști.
     Ideea pe care o lansează legea a doua este greu de acceptat, dar numeroasele experimente confirmă că avem dreptate. Feministele susțin legea a doua, pentru că aceasta spune că proaste printre femei sunt tot atâtea cât și printre bărbați. Locuitorii țărilor din lumea a treia se consolează cu faptul că țările dezvoltate nu sunt chiar atât de dezvoltate.      Concluziile legii a doua sperie: vă veți integra în înalta societate britanică sau vă veți muta în Polinezia, împrietenindu-vă cu vânătorii de capete locali; vă veți închide în mănăstire sau vă veți petrece restul vieții în cazinouri, în prezenta unor femei decăzute – oriunde veți fi nevoit să vă ciocniți de același număr de idioți, care (Prima lege) vă va depăși așteptările.

     Legea a treia a prostiei – Prostul este acea persoană ale cărei acțiuni duc la pierderi pentru alți oameni sau grupuri de oameni și nu aduc beneficii actantului sau chiar se transformă în evenimente negative pentru el.
Legea a treia presupune că toți oamenii se împart în 4 grupuri: naivi (N), deștepți (D), infractori (I) și proști (P).
Dacă Vasile acționează în așa fel încât suportă pierderi, dar îi aduce beneficii lui Petru, atunci el face parte din categoria naivilor (Zona N). Dacă Vasile face ceva care îi aduce beneficii și lui, și lui Petru este deștept, pentru că a acționat deștept (Zona D). Dacă acțiunile lui Vasile îi aduc beneficii numai lui insusi, iar Petru are de suferit de pe urma lor, atunci Vasile este infractor. Și, în final, dacă Vasile se află în Zona P, sunt pierderi de ambele părți.
     Nu e greu de imaginat amploarea daunelor pe care le pot provoca proștii, nimerind la conducere și având autoritate politică și socială.
     Dar, trebuie specificat ce anume îl face pe un prost periculos.
     Oamenii proști sunt periculoși pentru că oamenii raționali cu greu pot deduce logic un comportament irațional. Un om deștept poate să înțeleagă logica infractorului, pentru că infractorul este rațional – el pur și simplu vrea să primească cat mai mult câștig, cu toate că nu este suficient de deștept ca să câștige singur. Infractorul este previzibil, de aceea poți face sistem de apărare.
     Să prognozezi acțiunile unui prost nu poți; el îți va face rău fără vreun motiv, fără scop, fără plan, în cel mai neașteptat loc, în cel mai nepotrivit moment. Nu aveți tehnici de a anticipa atacul lui. Într-o confruntare cu un prost, cel deștept se lasă pe mâna prostului, o ființă întâmplătoare, cu reguli neînțelese de deștepti.
     Atacul prostului, de obicei, te ia prin surprindere. Chiar și atunci când atacul este evident, ți-e greu să te aperi de el, pentru că nu are o structură rațională. Despre asta a scris Schiller: “Împotriva prostiei, chiar și zeii sunt neputincioși.”

     A patra lege a prostiei – Deștepții subestimează mereu potențialul distructiv al proștilor.
     Să fii deștept și să uiți că ai de-a face cu un prost, în orice moment al zilei, în orice loc și în orice circumstanțe înseamnă să comiți o eroare care te va costa foarte scump.
     Naivii din zona N nu pot recunoaște de obicei pericolul proștilor din zona P, ceea ce nu e de mirare. E de mirare faptul că proștii sunt subestimați și de deștepți, și de infractori. În prezența unui prost, ei se relaxează și se bucură de superioritatea lor intelectuală, în loc să se concentreze și să ducă pierderile la minimum atunci când prostul va trăzni ceva.
     Un stereotip răspândit – că prostul își dăunează doar lui însuși. Nu. Nu trebuie să confunzi proștii cu naivii neajutorați. Niciodată nu faceți alianță cu proștii, imaginându-vă că-i puteți folosi pentru propriiile beneficii – dacă veți face așa, pesemne că nu înțelegeți natura prostiei. În acest fel, le oferiți proștilor un câmp pe care pot să facă tot ce vor și să aducă daune mari.

    A cincea legea a prostiei – Prostul este cel mai periculos tip de personalitate.
     Prostul e mai periculos decât infractorul. Rezultatele acțiunilor unui infractor perfect – o simplă trecere a bunurilor materiale de la un om la altul. Societății nu-i este nici mai cald, nici mai frig de la asta. Dacă toți membrii acestei societăți ar fi fost infractori ideali, ea ar fi putrezit încet, dar nu ar fi fost o catastrofă. Întreg sistemul ar fi fost redus la transferul de bogăție în favoarea celor care acționează de dragul acesteia și, luând în considerare că toți ar fi fost infractori, sistemul s-ar fi bucurat de stabilitate. Acest lucru poate fi ușor observat la țările unde conducerea este coruptă, iar cetățenii mereu încalcă legile.
     Atunci când în scenă intră proștii, tabloul se schimbă. Ei aduc pagube, fără a avea beneficii. Bogăția este distrusă, societatea trăiește în sărăcie.

    Istoria ne arată că, în orice perioadă, țara progresează atunci când la conducere sunt suficient de mulți oameni deștepți, care să rețină proștii activi și să nu le permită să distrugă ceea ce au creat deștepții.
     Într-o țară în regres, proștii sunt la fel de mulți, dar la conducere observăm o creștere a numărului de infractori proști printre ceilalți cetățeni – naivi prostuți. Această schimbare cu siguranță crește urmările distructive ale acțiunilor proștilor și toată țara se duce de râpă.

    Se naște o întrebare simplă: Recunoașteți, în realitatea de zi cu zi din Penitenciarul Poarta Albă, personaje care se înscriu perfect în tipologia lui Carlo Maria Cipolla ?

In memoriam

Paul

    Potrivit replica online.ro, aseară a avut loc un tragic eveniment, în Constanța. Colegul nostru a trecut în neființă, mult prea devreme, nefiresc și, poate, neîmpăcat cu sine, ori cu noi, ceilalți care poate i-am făcut neplăceri sau necazuri.

    Un om minunat, un profesionist, o pierdere pentru toți și toate.

    Sincere condoleanțe familiei. Dumnezeu să-l odihnească în pace !.

Răpirea din serai

răpirea din serai

    Nu. Nu este vorba despre carpetele ordinare reprezentând Răpirea din serai. Nici despre obiceiul pământean al furatului miresii. Nici despre vreun disc cu Gabi Luncă.

    Pur si simplu este vorba despre o mânărie ANP-istă, mai precis – un transfer cu cântec. ANP a aprobat un transfer, un pic cam atipic, în fapt de seară, cu o ambulanță, doar pentru un singur deținut, cu tot marafetul, inclusiv salteaua personală, pe ruta Penitenciarul Spital Poarta Albă  –  Penitenciarul Brăila.

    Ajuns la Brăila, mai pe-nserat, primește vizita unor persoane civile, posibil avocați. Restul e can-can; a urmat o liberare condiționată tot cu (ați ghicit), cântec.

    Cu puțin aplomb la Poarta-Albă, și cu un mic brânci de la ANP, domnul în chestiune, ajunge exact în completul care trebuia/sine-qua-non, trebuia să-i aprecieze buna purtare și să-l pună în libertate.

    A fost o treabă complicată, pentru că la o interpelare legală i-au mai tebuit onor ANP-ului ceva timp pentru a răspunde. Complicată treabă, nu-i așa?

    Ca să nu mai vorbim de faptul că un funcționar public, dacă solicită un transfer la un alt penitenciar, pentru a fi mai aproape de familie, trebuie să aștepte ceva vreme, ori să spere că la a 5-a cerere de transfer se va rezolva.