Răpirea din serai


răpirea din serai

    Nu. Nu este vorba despre carpetele ordinare reprezentând Răpirea din serai. Nici despre obiceiul pământean al furatului miresii. Nici despre vreun disc cu Gabi Luncă.

    Pur si simplu este vorba despre o mânărie ANP-istă, mai precis – un transfer cu cântec. ANP a aprobat un transfer, un pic cam atipic, în fapt de seară, cu o ambulanță, doar pentru un singur deținut, cu tot marafetul, inclusiv salteaua personală, pe ruta Penitenciarul Spital Poarta Albă  –  Penitenciarul Brăila.

    Ajuns la Brăila, mai pe-nserat, primește vizita unor persoane civile, posibil avocați. Restul e can-can; a urmat o liberare condiționată tot cu (ați ghicit), cântec.

    Cu puțin aplomb la Poarta-Albă, și cu un mic brânci de la ANP, domnul în chestiune, ajunge exact în completul care trebuia/sine-qua-non, trebuia să-i aprecieze buna purtare și să-l pună în libertate.

    A fost o treabă complicată, pentru că la o interpelare legală i-au mai tebuit onor ANP-ului ceva timp pentru a răspunde. Complicată treabă, nu-i așa?

    Ca să nu mai vorbim de faptul că un funcționar public, dacă solicită un transfer la un alt penitenciar, pentru a fi mai aproape de familie, trebuie să aștepte ceva vreme, ori să spere că la a 5-a cerere de transfer se va rezolva.

Dacă prostia ar durea


    prostia

    Chiar și-așa, ce s-ar întâmpla dacă ar durea prostia? Avem mai jos un exemplu de conduită a unei conduceri de instituție, care în relația cu angajații și cu legalitatea are ceva probleme.

     După ce pierde un proces onor instituția, reprezentată prin director și consilier juridic, se țigănește cu instanța de executare pe câțiva bănuți. Bine-ar fi fost să aibă aceleași griji cu respectarea drepturilor angajaților, ori cu cheltuirea propriilor fonduri, așa după cum lasă impresia din material onor conducerea peniteniarului.

    Asta îmi amintește de Floricica dansatoarea, care vrea like-urile înapoi de la Facebook.

Evaluarea profesională – evoluție sau involuție?


white-male-2064860_640

De pe penitenciare.info preluăm acest articol:

Evaluarea profesionala a angajatilor din penitenciare susceptibila de a fi analizata cu partinire si subiectivism

    Activitatea de evaluare a performantelor activitatii profesionale individuale a angajatilor din penitenciare este desfasurata in scopul aprecierii:

  1. conduitei profesionale manifestate,
  2. competentei profesionale,
  3. rezultatelor activitatii desfasurate,
  4. preocuparii pentru perfectionarea pregatirii,
  5. potentialului de dezvoltare a carierei

    EVALUATORUL are obligatia de a analiza cu impartialitate si obiectivitate indeplinirea obiectivelor si conduita interpersonala a EVALUATULUI. La evaluarea este obligatoriu sa se aiba in vedere specificul muncii, postul ocupat precum si aportul concret al evaluatului la indeplinirea atributiilor.

    De retinut! Evaluarea anuala a performantelor profesionale se realizeaza pentru angajatii, care au desfasurat activitate profesionala minimum 6 luni in functia pentru care sunt evaluati si doar daca au stabilite obiective individuale SMART pentru functia respectiva.

    Acordarea unui calificativ care poate fi contestat trebuie sa fie sustinuta de probe (dovezi, inscrisuri) care sa ateste/confirme ca evaluatul a avut o conduita sau rezultate care sa justifice calificativul acordat, altfel evaluarea ar fi analizata cu partinire, subiectiv si fara fundament. Ba mai mult, evaluatorul are obligatia de a realiza o evaluare intermediara a evaluatului in situatia in care identifica potentiale riscuri de neindeplinire a obiectivelor.

    Lipsa de personal, lipsa dotarilor, birocratia excesiva si volumul mare de activitati conduc indubitabil la supraincarcarea angajatilor cu sarcini, lucrul peste program si stresul la locul de munca. Toti acesti factori influenteaza conduita, competenta si potentialul angajatilor, fapt ce duce la o evaluare viciata si acordarea unui calificativ care afecteaza in mod direct angajatul.

    Angajatii care nu au obtinut minim calificativul “foarte bun” nu pot fi avansati intr-o functie imediat superioara la aceeasi pozitie din statul de organizare si functionare, ceea ce se traduce printr-o pierdere la salariu.

    La evaluarea anuala a performantelor profesionale ar trebui analizate cu obiectivitate si cauzele care au dus la aparitia eventualelor sincope in desfasurarea corecta a atributiilor de serviciu (evaluari intermediare). Nu este moral sa pretinzi angajatului prin asa-zisele „Anexe la fisa postului” sa gestioneze 2, 3 posturi deodata sau sa faca treaba a 2 sau 3 angajati in acelasi timp ca apoi sa-l sanctionezi ca nu se ridica la nivelul asteptarilor tale.

    Nici la Penitenciarul Constanța Poarta Albă lucrurile nu stau pe roze. Interviuri inexistente, depășiri de termene, cunatificări nerealiste, punctaje subevaluate, subiectivism. Mai degrabă pare a fi ultimul bastion al șicanării angajaților care ies din rând.

”Mary had a little lamb”


mary-had-a-little-lamb

    „Înregistrarea vocii umane a fost posibilă datorită invenției fonografului în 1877, de către Thomas Alva Edison (1847-1931). Invenția a fost brevetată la 15 februarie 1878. Cuvintele Mary had a little lamb, rostite de Edison, stocate și redate pe un cilindru acoperit cu o foiță de cositor, au constituit mărturia acestei impresionante realizări tehnice.” – sursa http://bit.ly/2lmAlnc.

    …să revenim, însă, la oile noastre.

    Inventica de penitenciar ne-a adus, pe lângă o birocrație stufoasă și diverse anomalii și/sau disfuncționalități. A apărut celebra profilare/reprofilare a penitenciarelor, concursuri fraudate, secretari virtuali, funcții inventate.

    Au apărut comisiile de martori, fișe ale postului mamut, sau cu programe inventate la minut. A mai apărut și funcția de jurist cu răspundere limitată – jurist SRL.

    A mai apărut și santinela non-stop (fără a fi schimbat cu anii pe durata celor 12h de serviciu), santinela cu program special (flexibil, cică, la 8 ore) în posturi unde serviciul se desfăsoară 12h (adică în posturi permanente, nu temporare).

    A mai apărut invocarea Acordului colectiv chiar acolo unde nu era cazul, din dorința de a masca un abuz și de a-i da o aparență de legalitate. Pentru capele de cretă de la pușcăria Poarta Albă, reproducem mai jos articolul 22, alin. (2) din Acordul colectiv:

acord-colectiv

    Și aici, un alt articol:

clauze-acord

    Au mai apărut așa-zise Întâmpinări la acțiunile aflate pe rol, unde se vede la prima vedere că fenomenul nu este singular. Niște hârtii care spun totul despre neputința și deficitul neuronal al celor care le-au însăilat.